ACTUALITATE

Căutătorii de tezaure. Tezaurul lui Ștefan cel Mare din cetatea Sucevei (I)

Președintele Asociației căutătorilor de tezaure din România, Gheorghe Poenari a dezvăluit pentru „Știri din Bucovina„, secrete vechi despre tezaurele ascunse pe aceste meleaguri în vremea lui Ștefan cel Mare. Un tablou uriaș din aur de 400-500 de kilograme, primit cadou de la Maria de Mangop, în 1476, s-ar afla în Sala Tronului din Cetatea Sucevei, iar tot sub Cetate s-ar afla Calul Catalan, un cal alb primit în dar de Ștefan Cel Mare de la Regele Poloniei. De asemenea Poenari mai amintește despre o trăsură din aur care era folosită de domnitor la deplasarea prin tunelurile subterane, care după cum spune el sunt împrăștiate pe tot teritoriul sucevean , ba chiar ajung și în Transilvania. Și nu în ultimul rând, ne spune despre crucea masivă din aur, cântărind cinci kilograme pe care a purtat-o domnitorul la gât când a fost înmormântat.
Gheorghe Poenari este președintele Asociației Căutătorilor de Tezaure din România. Deși se ocupă de astfel de cercetări de aproape 40 de ani, această asociație a luat ființă după promulgarea unei legi, în 2013 care îi permite să funcționeze, mai precis, este înregistrata ca persoana juridica sub nr. 36/2013/A/I din 28.06.2013 și are sediul în localitatea Liteni, str.Viei1 nr.26, jud. Suceava.
”Am fost printre primii are am încercat să facem o asociație a căutătorilor de tezaure, ținând cont în primul rând că avem o țară bogată în vestigii istorice. Avem tezaure care stau de mii e ani ascunse și pe care încercăm să le descoperim, pentru că în fond sunt ale țării, ale poporului român„, ne-a declarat Gheorghe Poenari. Îi place nespus să vorbească despre vechile tezaure care ”au fost ascunse cu voia sau fără voia lor„. ”Fie că au fost ale unor biserici, fie că au aparținut altcuiva, în vremurile alea, când veneau turcii, oamenii le ascundeau în pământ, sau pe unde puteau”, povestește Gheorghe Poenari.. El spune că acei călugări care au îngropat comorile nu s-au mai întors niciodată.
Așa că, Gheorghe Poenari și grupul său de prieteni cu care se cunoaște de 30-40 de ani s-au zbătut să înființeze această asociație. Au crezut în șansă dar s-au axat mai ales pe cercetare că spune el descoperirile ”vin, dar niciodată nu vin din prima„. ”Am adunat materiale pentru că trebuia să te axezi pe ceva, și încet, încet ne-am conturat niște concluzii„, ne destăinuie căutătorul de tezaure. Dar greul abia acum începe. Ca să faci săpături ai nevoie de documente. ”Cel mai greu este să obții avizele, pentru că oriunde mergi toți te resping spunând că nu e de competența lor. Noi am încercat să ne organizăm și să scoatem la suprafață diferite tezaure, care sunt la un pas de a fi scoase și a vedea lumina zilei. Plus că suntem în discuții avansate cu autoritățile de la județ, pentru că noi credem că am descoperit un tezaur foarte mare la Suceava – Tezaurul lui Ștefan cel Mare.


Tezaurul lui Ștefan cel Mare – Tabloul de aur de o jumătate de tonă
Multe ar fi comorile din tezaurul lui Ștefan cel Mare, ascunse bine de ochii oamenilor, care ar trebui scoase la vedere și expuse în muzee.

Potrivit căutătorului nostru de tezaure, unul dintre cele mai de preț ”artefacte” este ”un tablou care are dimensiunile de 1,60 x 1,30 și este primit de la Maria de Mangop(*), în 1476 și îl reprezintă pe Ștefan cel Mare călare pe cal și cu buzduganul în mână”. El spune că potrivit documentelor pe care le-a consultat, tabloul aravea 4-5 kintale, adică 400-500 de kilograme după sistemul nostru de măsurare și ar fi din aur ”cum era în perioada aceea”.

Potrivit căutătorului de tezaure, tabloul s-ar afla acum în Cetatea Sucevei, în Sala Tronului. ”Bănuiesc că poate să fie acolo un lăcaș cât o ramă de tablou. Acolo a fost pus tabloul în perioada lui Ștefan cel Mare”. Povestea tabloului din aur o deapănă ca pe un fir tors ușor. ”Tabloul acesta a fost ascuns u o săptămână înainte de a muri Ștefan, deci cu o săptămână înainte de a muri, tot tezaurul care era în acel moment în cetate a fost dus într-o locație, și s-a lucrat la această locație cam o săptămână, cu boierii lui, cu consilierii lui, care erau… După ce s-a cărat tezaurul care era în cetate, într-o destinație rămasă necunoscută până acum, boierii nu au mai venit în cetate. Nu au mai ieșit din subteran, au rămas acolo toți. Numai că doamna Voichița a observat lipsa lor și a întrebat unde sunt. I s-a răspuns că au rămas la datorie. Atunci doamna și-a dat seama că boierii aceia au fost îngropați în pământ cu tezaur cu tot”, istorisește arheologul.

El spune că istoricii de aici nu prea cred această istorie. ”O parte dintre istorici realizează că este ceva adevărat, știu câte ceva, dar sunt foarte puține date și neavând prea multe dovezi nu au cum să confirme existența tezaurului lui Ștefan cel Mare. (Va urma)

(*) Nota Redactiei –

*Maria de Mangop Doamna este a doua soţie a lui Ştefan cel Mare. S-a născut la mijlocul secolului al XV-lea. Fiica lui Manoil şi a Anei, descendenţi din familiile imperiale bizantine a Paleologilor şi bulgare a Asăneştilor, nepoata ultimei împărătese a Trapezundului şi rudă cu hanul turcoman al Persiei. După căderea în mîinile otomanilor a Constantinopolului (1453) şi Trapezundului (1461), familia ei a primit spre stăpînire de la hanul tătarilor din Crimeea, Mangopul – un domeniu cu un castel pe-o stîncă, la malul mării.

Maria de Mangop s-a căsătorit cu domnul Moldovei la 24 septembrie 1472, de Înălţarea Sfintei Cruci. Această căsătorie pusă sub semnul Înălţării, aducea domnului o alianţă şi un „nume” – prestigiul Bizanţului era păstrat chiar şi după căderea Constantinopolului – , și îi dădea lui Ştefan dreptul de a spera că Suceava va deveni „noul Constantinopol”, iar Moldova, „centrul împărăţiei creştine”.

Trei ani după sosirea acestei odrasle împărătești în Moldova, turcii atacară Crimeea, supuseră pe han, puseră stăpînire asupra Mangopului și omorîră pe ultimii Comneni de acolo: pe Isac, fratele Mariei, și pe Alexandru, un văr de-al ei.

Maria i-a dăruit lui Ștefan cel Mare doi copii: Bogdan (decedat la 26 iulie 1479 și înmormîntat la Putna) şi Ilie, mort la o vîrstă fragedă. După obiceiul existent la Curtea Domnească, ea a trebuit să aibă grijă şi de ceilalţi copii ai domnului, Elena, Alexandru şi Petru.

În 1473, după un atac asupra Valahiei, domnul moldovean aduce la Suceava, ca ostatice, pe soţia şi fiica lui Radu cel Frumos. Există mai multe semne că voievodul s-ar fi îndrăgostit de fiica lui Radu, Maria Voichiţa, fapt care a grăbit moartea doamnei, după o căsătorie de numai cinci ani şi trei luni.

Maria-Voichița a moștenit frumusețea tatălui ei Radu, supranumit cel Frumos. Cu timpul, crescînd fata sub ochii Iui Vodă, în cetatea Sucevei, Ștefan s-a îndrogăstit de ea. Cînd turcii cuceriră Mangopul, Ștefan a pierdut speranța de a pune stăpînire pe acel ținut din Crimeea, și se pare că se înstrăină de soția lui Maria.

Maria de Mangop a donat o icoană a Sfintei Marii, Mănăstirii Grigoroiu de la Muntele Athos, pe care se găsea inscripţia: „Rugăciunea binecredincioasei doamne Maria Asanina Paleologhina, doamna Moldovlahiei”. Ea moare la Suceava în anul 1477, în luna decembrie, în postul Crăciunului, după cinci ani de căsnicie. A fost înmormîntată de către soţul ei la Mănăstirea Putna, cu un bogat acoperămînt. Stofa cusuta cu fir, care-i acoperă mormîntul, o arată moartă, îmbrăcată în haine scumpe domnești, cu coroana bizantină pe cap și cu armele Bizanțului cusute în colțurile stofei pe care s-a scris cu slove: „Acesta este acoperămîntul mormîntului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, Maria, care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985 (1477) luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.