Sărbători de iarnă în Bucovina

Ultima lună a anului, denumită popular Undrea, este plină de evenimente religioase, de datini şi obiceiuri de iarnă din vechime, care au rezistat scurgerii timpului, fiind preluate ca atare sau adaptate vremurilor moderne. De Crăciun şi Anul Nou parcurgem un întreg ritual de asemenea tradiţii, între care se detaşează colindele, cântecele de stea, diversele urături şi strigături de Pluguşor, care variază de la o regiune la alta, ba chiar de la un sat la altul. În Bucovina s-au păstrat, probabil, cele mai multe manifestări legate de Sărbătorile hibernale.

În pitoreştile comune Vama, Fundu Moldovei, Pojorâta, Sadova, Voroneţ, Iacobeni, Mestecăniş ş.a., dar şi în oraşele Suceava, Gura Humorului, Vatra Dornei, Rădăuţi – cele mai bogate în obiceiuri tradiţionale – Naşterea Domnului este vestită prin colinde deosebite, de o mare varietate, unele de sorginte creştină, referitoare strict la Naşterea Pruncului („O, ce veste minunată/În Betleem ni se-arată/Că a născut Prunc/Prunc din Duhul Sfânt/Fecioara curată”; „Astăzi s-a născut Hristos/Mesia, chip luminos/Lăudaţi şi cântaţi/Şi vă bucuraţi”), altele laice, vizând anumite categorii socio-profesionale (preoţi, păstori, pescari, vânători, soldaţi, flăcăi şi fete de măritat etc.), majoritatea acestora fiind oarecum comice, legate de preocupările şi îndeletnicirile oamenilor. Unele colinde de acest tip sunt „asezonate” cu scenete de teatru popular jucate pe la casele gospodarilor, la uşi şi ferestre dar şi în interiorul locuinţelor, în faţa mesei încărcate de colaci, mere, nuci şi alte bunătăţi care se dăruiesc apoi interpreţilor. Toate aceste colinde constituie o chintesenţă a spiritualităţii creştine a neamului, expresii foarte sugestive ale ethosului arhaic românesc, şi ele poartă diverse denumiri în funcţie de zonele ţării: moş-ajun, colindiş, piţărăi, cucuţat, cântece de stea.Cele mai multe obiceiuri de iarnă se referă, fireşte, la Pluguşor, principalul „ingredient” al Sărbătorilor, denumit şi Buhaiul, Plugul, Urătură etc., în funcţie de zonele etnografice. Cetele de urători merg la casele oamenilor pentru a le ura sănătate, rodnicie şi belşug al semănăturilor, spor şi noroc în viaţa personală, acompaniindu-şi toate aceste mesaje de bice, clopoţei, buhaiuri, mânaţi de liderul alaiului, denumit vătaf. În satele cu tradiţie, urătorii sunt costumaţi după specificul local (iţari, cămăşi brodate, brâie şi chimire, sumane, cojoace ornamentate), însoţiţi de muzicanţi populari care merg pe lângă Plugul tras de boi sau cai.
Din ansamblul manifestărilor tradiţionale de iarnă nu lipsesc jocurile de măşti, obicei răspândit pe tot teritoriul ţării dar făcând faima Bucovinei, majoritatea pierzându-şi caracterul ritualic de odinioară şi devenind laice, cu personaje animaliere sau umane: capra, ursul, calul, ţapul, moşii, babele, soldaţii, ţiganii, doctorul, vânzătorul etc.

Capra este o manifestare arhaică legată de fecunditate şi fertilitate. Denumită Ţurcă, Brezaie sau Cerb, capra este o mască al cărei cap se confecţionează din lemn, cu maxilarul de jos mobil pentru a clămpăni. Este înfăşată în piei, blănuri, cârpe sau panglici multicolore, ba chiar cu cergi şi scoarţe sau covoare, împodobită cu mărgele, ciucuri, beteală şi alte accesorii. Spectacolul oferit de capră se referă la moartea şi reînvierea ei, în timp ce însoţitorii dansează şi mimează elementele relatate în scenariu.

Ursul este iarăşi un spectacol popular mascat foarte răspândit în satele bucovinene, a cărui semnificaţie simbolizează moartea şi reînvierea naturii. Masca este confecţionată din blana şi capul animalului care este investit cu virtuţi magice, terapeutice, relevate sub comanda unui conducător denumit „ursar”, care îndeamnă animalul să dănţuiască în ritmul tobelor.

Căluţii sau căiuţii reprezintă un joc mascat des întâlnit de Sărbătorile hibernale, legat de evocarea veşnicei tinereţi şi a puterii fertilităţii simbolizate de animalele respective, considerate sacre în mitologia populară. În rolurile căluţilor, flăcăii satelor sunt costumaţi adecvat, cu harnaşamente de curele care susţin îmbrăcămintea, dănţuind în acompaniament de tobe.

„Urâţii” constituie un alt obicei popular foarte pitoresc, format din personaje care fac şotii şi ghiduşii, înviorând ambianţa sărbătorească, însoţind celelalte alaiuri mascate. Ei poartă diverse măşti comice de babe, moşi, ţigani, negustori care sunt astfel caricaturizaţi în imaginarul rural.

Pe lângă aceste obiceiuri laicizate şi adaptate folclorului contemporan s-au păstrat oarecum nealterate momentele Irozilor şi ale Viflaimului (Vicleimului), un gen de teatru popular religios celebrând într-un mod popular Naşterea Domnului, cu personaje ca Mesia, magii, arhanghelii, împăratul Irod, soldaţi, cavaleri, care şi ele diferă de la un sat la altul.

După Anul Nou, cele mai practicate obiceiuri de iarnă sunt Sorcova, Chiraleisa şi Lăsarea crucii la apă de Bobotează. Sorcova sau Semănatul este un obicei străvechi practicat în prima zi a Noului An, de Sf. Vasile, când copiii merg la vecini şi rude cu ramuri din flori artificiale, împodobite cu panglici colorate, sau, în lipsa unei asemenea vergele, înarmaţi cu grâu, orez, arpacaş, fasole sau alte boabe pe care le aruncă la uşa gospodarului. Chiraleisa se practică în ajunul Bobotezei, când grupurile de fete şi băieţi colindă „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!”, vers adaptat din formula religioasă „Chirie Eleison!”. De Bobotează, după oficieera slujbei religioase din biserică, se merge în procesiune la „sfinţitul apei”, când preotul aruncă o cruce în apa îngheţată, iar un flăcău se repede să o scoată. Acest obicei al lăsării crucii la apă încheie, practic, şirul Sărbătorilor de iarnă.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute obiceiuri de iarnă la bucovineni, care se practică în perioada Sărbătorilor, reprezentând un univers aparte, mitic-folcloric, aşteptate cu sufletul la gură de tineri şi vârstnici, pentru a înfrumuseţa ambianţa hibernală.

Cele mai cunoscute manifestări tradiţionale de iarnă din Bucovina:
27- 28 decembrie: Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă „Porniţi plugul, Feţi frumoşi” – Vatra Dornei

Vatra Dornei este locul desfăşurării acestei impresionante manifestări tradiţional-folclorice, cu formaţii şi solişti care interpretează colinde şi urături din zona bucovineană, într-un spectacol inedit ce are loc atât pe scena Casei de Cultură, cât şi în aer liber, mai precis în foişorul din parcul staţiunii. De asemenea, cu acest prilej se mai desfăşoară parada costumelor populare, cu defilarea protagoniştilor pe strada Mihai Eminescu, principala arteră a localităţii. Tineri şi vârstnici, localnici sau turişti se înghesuie să vadă alaiul „mascaţilor“, al „ursarilor“, al „căiuţilor“, al participanţilor veniţi din zone rurale de renume din Bucovina (Vama, Marginea, Fundu Moldovei, Ciocăneşti, Iacobeni, Mestecăniş, Humor etc.), dar şi din alte regiuni (Maramureş, Bistriţa, Botoşani).

27 decembrie: Festivalul „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!” – Fălticeni

Fălticeni este locul desfăşurării acestui festival de gen, care debutează pe Aleea pietonală unde are loc parada măştilor şi costumelor populare, continuându-se pe scena din Piaţa „Nada Florilor”, unde evoluează colindătorii şi formaţiile ce prezintă datini şi obiceiuri din localităţile Berchişeşti, Bogdăneşti, Boroaia, Mălini, Calafindeşti, Drăguşeni, Pârteştii de Jos, Râşca, Rădăşeni–Lămăşeni, Găineşti, Udeşti, Vama, Preuteşti, Vadu Moldovei etc.

28 decembrie: Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă – Rădăuţi

Aflat la a VIII-a ediţie, acest festival de sezon reuneşte colindători şi formaţii din zona Bucovinei, care prezintă cele mai interesante momente cu jocuri de măşti, într-un recital de zile mari.

31 decembrie: Manifestări tradiţionale cu datini şi obiceiuri de iarnă – Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Ciocăneşti etc.

În multe localităţi bucovinene, ultima zi din an este plină de manifestări tradiţionale, prezentându-se cele mai interesante obiceiuri: Jocul Ursului şi al Caprei, momentele cu „Urâţi” şi „Bunghieri”, alte jocuri cu măşti specifice zonei.