Călător în Bucovina: Bucovina rurală ne rămâne veșnic în suflet, oriunde am fi

Cum majoritatea statelor europene se mândresc de tradițiile lor străvechi, obiceiurile lor, și de ce nu, liniștea rurală a unor vacanțe de vis, pentru cei cu dare de mână, noi , românii simpli, urbani sau rurali, trecem totul în cotidian. Trăim, aici, la noi, viața de zi cu zi, a orașelor așa zis- prospere, în care oamenii sunt o adunătură de furnici care luptă împrăștiind sudoare și picuri de sânge pentru ziua de mâine, dar și a satelor uitate de lume, de civilizație, dar nu și de Dumnezeu. Suntem bucuroși de oaspeți și îi tratăm mai ceva decât pe ai noștri. Dar , oaspeții pleacă, așa cum și mulți dintre noi plecăm spre zări necunoscute, dar cei rămași aici, câți vom rezista, rămânem. Aici, în Bucovina noastră, în țara asta năpăstuită, dar minunată, cu grijile și necazurile noastre. Dar și cu bucuriile noastre care se transmit din moși strămoși.

Spre exemplu, Anglia se mândrește cu ținutul rural
Cotswolds, care cum spun localnicii are căsuţe din piatră naturală de culoarea mierii. E frumos, poate doar pentru ei, dar rece după părerea noastră.

Frumos, pentru toți, la noi e altfel de frumos


În Bucovina noastră străveche nu e atâta opulență, dar oamenii se simt minunat în bojdeucile lor, așa cum le-au moștenit din moși strămoși. O bojdeucă sărăcăcioasă, înconjurată de flori sălbatice, e mult mai mult. O apropiere de Dumnezeul nostru.

Conacele din zonele rurale ale Franței ne plac. Sunt frumoase, excepționale pentru ei.

Dar noi, avem și noi ”conacele noastre” prin care suntem mai apropiați de Dumnezeu și de neamul nostru. Bun, rău, așa cum o fi el.

Și Italia are peisaje minunate. Mare, munți, măslini, paradisul pe pământ cum ar spune unii.

Se compara însă cu Vatra Dornei a noastră, Muntele Rarău, Pietrele Doamnei, cu tot ce ne înconjoară, aici, la noi, în Bucovina lui Ștefan și a tuturor celor care au iubit-o și o iubesc. Toate aceste meleaguri sunt ocrotite doar de Dumnezeul nostru, dar, din păcate aceste ținuturi , unii dintre noi, alegem să le părăsim. Bani, sărăcie…. Dar sufletul nostru , unde rămâne el? Doar aici, între vii și morții noștri. La Muntele Rarău, în Valea Dornelor, în Pietrele Doamnei… Soarele va răsări mereu acolo pentru noi!