390 de ani de la moartea Mitropolitului Anastasie Crimca. Este înmormântat la mănăstirea Dragomirna, ctitoria sa de suflet

Mănăstirea suceveană Dragomirna, ctitorită de Mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, adăpostește din 1697 un fragment din cinstitele moaște ale sfântului serbat în data de 27 noiembrie, Marele Mucenic Iacob Persul.


Acum 390 de ani, la data de 19 ianuarie 1629, trecea la cele veșnice, unul din ierarhii străluciți ai secolului al XVII-lea, mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei, promotor al culturii românești de sorginte slavonă, ctitor de mănăstiri și așezăminte sociale bisericești. Mormântul său se află în pronaosul bisericii mari de la mănăstirea Dragomirna, ctitoria sa de suflet.

Mănăstirea suceveană Dragomirna, ctitorită de Mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, adăpostește din 1697 un fragment din cinstitele moaște ale sfântului serbat în data de 27 noiembrie, Marele Mucenic Iacob Persul.


Prima bisericuta ridicata aici de mitropolitul Anastase Crimca, in cimitirul obstei, de la manastirea Dragomirna.

Deasupra ușii de intrare în naosul bisericii se află următoarea pisanie în limba slavonă: “În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuți și dumnealui Lupu Stroici marele logofăt și fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele evlaviosului domn Io Ieremia Voievod și ale prea iubiților lui fii Ioan, Constantin, Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan”

Mănăstirea Dragomirna, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca, adăpostește moaștele Sf. Iacob Persul

Așezământul a fost inițial unul pentru monahi, dar a devenit mănăstire de maici în anii ’60.

Mănăstirea de maici Dragomirna se află la nord de orașul Suceava, în apropiere de Mitocul Dragomirnei, aşezată pe o colină domoală.

Biserica mănăstirii, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, este unul dintre cele mai frumoase monumente de artă religioasă ale României, o bijuterie a arhitecturii şi picturii moldoveneşti.

Sf. Iacob Persul  – exemplu de pocăință

Viața Sfântului Iacob este un exemplu de adevărată pocăință. Sf. Iacob Persul, dregător la curtea regelui perşilor, Isdegherd I (399-420), de la lepădarea de Hristos a ajuns să îndure chinuri cumplite și moarte pentru El.

Fiind creștin, Sf. Iacob a fost amăgit de Isdegherd I cu averi și funcție înaltă pentru a se lepăda de credința în Hristos. În urma scrisorilor mamei și soției sale, a înțeles că alesese pentru o slavă trecătoare osânda ruşinii veşnice și s-a pocăit.

A mărturisit credința sa în fața urmașului lui Isdegherd, Bahram al V-lea (420-438). Acesta, mâniindu-se a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una câte una. I s-au tăiat toate încheieturile trupului, ale mâinilor şi ale picioarelor, până i-a mai rămas numai capul şi trunchiul, iar, la urmă, i-au tăiat şi capul.

Moaștele Sf. Iacob Persul la Mănăstirea Dragomirna

După decapitarea Sf. Iacob, când regele persan a aflat că unii creştini intenţionează să ia moaştele Sfântului, a dat ordin să fie arse şi dispersate. Însă, unii au reuşit să le păstreze şi să le ducă la Ierusalim, unde au ajuns după 40 zile de mers pe jos şi le-au așezat în mănăstirea ibericilor (la „Turnul lui David”).

Ulterior, potrivit „Proloagelor de la Ohrida”, cinstitul cap al Sfântului Iacob a fost dus la Roma, iar altă parte a sfintelor lui moaşte a ajuns în Portugalia.

În 1697, un fragment din moaştele Sf. Iacob Persul au fost aduse la Mănăstirea Dragomirna, după cum este menționat pe antimisul de mătase în care se păstrau.