Călător prin Bucovina: Mănăstirea Probota, sălașul de veci al lui Petru Rareș

Oricâte s-ar spune despre ei, domnitorii Moldovei au fost mereu alături de Dumnezeu și credința lor străbună. Două exemple în acest sens sunt Ștefan cel Mare și fiul său Petru Rareș. Ei și-au lăsat pe veci amprentele, sufletul și rămășițele pământești în două mănăstiri dragi sufletului în care își dorm somnul de veci. Ei și familiile lor. Putna și Probota. despre Putna s-a vorbit și încă se mai vorbește. Mănăstirea Probota este ascunsă în pădure și puțini sunt cei care o mai aduc sub lumina reflectoarelor.

La fel ca și tatăl său, Ștefan cel Mare, Petru Rareș – autor al celebrului de acum zis ”vom fi ce am fost, şi mai mult decât atâta„, a dorit o biserică a lui de suflet – Probota – care să-i fie sălaș pentru vecie, lui și familiei sale.

Pitită în pădurea seculară a Bucovinei, mănăstirea Probota a fost chemată de ctitorul sau, Petru Rareș, fiu natural al lui Ștefan cel Mare, să îndeplinească și rolul de necropolă pentru noua familie domnitoare, în ciuda protestelor călugărilor de la Putna, care se vedeau astfel privați de o serie de privilegii. La moartea sa, în septembrie 1546, Petru Rareș va fi înmormântat aici . Tot aici vor fi înhumați fiul sau Ștefan, Domn între 1551 și 1552, iar apoi Doamna Elena, a doua soție a lui Rareș, principesa din familia sârba Brankovic, care și-a secondat soțul in inițiativele artistice. 

Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit o biserică nouă, pe un platou care domină valea Siretului, la circa 300 m vest de ultimul amplasament. Într-un document din 16 aprilie 1527, deci la scurtă vreme după urcarea pe tron (la 20 ianuarie 1527), Petru Rareș declara că “am zidit mănăstirea Pobrata și am înfrumusețat-o și am isprăvit-o și am miluit-o cu sate și cu metoace”. Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentuluiLa inceputul secolului XIV a luat fiinta pe Valea Siretului una din cele mai vechi sihastrii din Moldova. Calugarii se nevoiau cate doi-trei in mici chilii de lemn si isi castigau existenta din impletirea cosurilor de salcie de pe lunca Siretului.

Cu timpul au construit o mica biserica cu hramul “Sfantul Nicolae”, numita “Sihastria din Poiana” iar mai apoi, Voievodul Petru Musat a zidit aici o biserica de piatra, numind-o Manastirea “Probota” ( Fratia). Biserica de zid Sfantul Nicolae deteriorandu-se, a fost parasita definitiv de Petru Rares (domn in doua randuri: 1527-1538; 1541-1546). El zideste in 1530 actuala manastire Probota, sau Pobrata (“infratire” sau “fratie”), cum i se mai spunea pe vremuri. Pe zidul dinspre sud se pastreaza pisania in limba slavona, cu urmatorul continut: “Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, iata eu, robul Stapanului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Stefan Voievod cel Batran, a binevoit domnia mea cu buna mea voie in a 4-lea an al stapanirii (mele) imparatesti, a zidi acest hram intru numele Arhiereului facatoru de minuni Nicolae, fiind egumen chir Grigore in anul 7038 (1530)”.Petru Rares a inzestrat manastirea cu vesminte, argintarii, carti si a daruit multe si frumoase mosii. A zidit imprejurul bisericii chilii pentru egumeni si calugari, cladiri pentru gospodarie si in partea de nord a construit si o Casa Domneasca.

Mitropolitul Dosoftei care a trait o perioada aici, a reparat-o in urma unui incendiu, a terminat edificiile din curte si trapeza, dupa care a inchinat manastirea Probota sfintei manastiri de la Ierusalim. In 1964 manastirea in care au vietuit totdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991 s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite.In biserica se afla 21 de pietre tombale epigrafe, realizate intre 1464-1640, de o remarcabila valoare documentara si artistica; pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovatie reprezentativa pentru sculptura secolului al XVI-lea. In camera mormintelor (gropnita) sunt ingropati: Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare, ; Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares; doamna lui Petru Rares, fiica lui Ioan Despot. Zidurile de aparare inalte de 6 metri, turnurile patrate si Casa domneasca (vestigii), intregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldovenesti – printre putinele piese din secolul al XVI-lea care mai exista.
Mănăstirea Probota a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei (1522-1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei.


Peste mormintele lui Petru Rareş şi al soţiei sale, Elena, se află lespezi de marmură, lucrate cu mare măiestrie. În letopiseţul său, cronicarul Grigore Ureche pomeneşte şi despre înmormântarea ctitorului de la Probota: ”Pătru Vodă, fiindu bătrân de zile şi cădzându în boală grea, au plătitu datoria sa, ce au fostu dator lumii şi s-au săvârşit septemvrie 2, vineri, la miazănoapte, şi cu cinste l-au îngropat în mânăstire în Pobrată, ce este făcută de dânsul, cu multă jale şi plângere, ca după un părinte al său”.

Mănăstirea Probota a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015.