Omul de la Palma

Chiar dacă mai e în jur de o lună până la Sărbătoarea Paștilor, bucovinenii au ouă încondeiate frumos la care au muncit toată iarna. Sigur, unii în ateliere de creație, cu scop vădit să le prezinte lumii întregi, iar alții și-au luat câte un ouț de la găinile și așa puține, le-au încondeiat frumos cum știu ei din străbuni, și le vând pentru a câștiga dumicatul zilnic de pâine.

În pasul Ciumârna, la Palma, a apărut în ultimul timp un bărbat care vinde ouă încondeiate. Le arată sfios, parcă rușinat,  dar în privirile lui se citește că sunt cele mai frumoase ouă de pe Pământ. Asta pentru că sunt făcute de femeia lui, de care este alături de o viață și ceva, adică de 45 de ani, vreme în care au fost și la bine, dar mai mult la greu.

La greu sunt și acum, dar tot alături. Băbuța încondeiază ouă, iar moșneagul vine, preț de patru ore de mers pe jos, să le vândă. Nu să se îmbogățească ci pentru îmbucătura zilnică de pâine. Nu costă scump deși cum arată ar putea să valoreze mult mai mult. Când reușește să vândă câte unul, ia bănuții cu sfială și îi pune să-i ducă acasă, la femeia lui. Femeia care nu l-a trimis pe drum aiurea. I-a pregătit ceva merinde și o trăistuță cu vrascuri să se încălzească dacă o să-l prindă frigul.

Locuiește la Paltinu în bojdeuca lui fără curent electric, cu toaleta în curte, la fel ca într-un ev mediu îndepărtat. El și baba lui , cum îi place să spună, își petrec viața săraci lipiți pământului, dar sănătoși și iubitori. De Dumezeu și de oameni. Și sunt mulțumiți așa, nu vor averi și titluri, doar un codru de pâine ca să se poată hrăni. Nu cerșesc, muncesc din greu pentru fiecare dumicat. Moșul e mereu de găsit, până își va vinde ouăle, la Palma, Pasul Ciomârna, Bucovina, România.