Foto/O suceveancă candidează la Senat în America! Cristina Puraci: Bucovina-Suceava-Itcani, pentru mine sunt locurile unde a inceput viata mea

Cristina Puraci, fostă Ujeniuc a plecat în țară pentru a-și urma soțul. A devenit mămică dar nu și-a neglijat viața personală. A început de jos și acum este unul din oamenii  politici cunoscuți ai Americii.

Vă prezentăm un interviu apărut pe romaniavippress.com. Cristina merită respectul și susținerea tuturor românilor oriunde s-ar afla:

” In ziua in care am parasit Romania, mama mi-a spus sa fiu capul, nu coada…

 

Ana Magdin: Draga Cristina, cand ai plecat in America si de ce?

Cristina Puraci: Am plecat in America pe 10 aprilie, 1992, din Suceava. Numele meu in Romania a fost Cristina Ujeniuc. Am primit viza de logodnica si am avut la dispozitie 90 de zile ca sa ma casatoresc. Alesul inimii mele era in America, in anul doi de facultate. El a fost in Romania, in anul 1983 si de atunci, am avut o poveste frumoasa de dragoste, ne era foarte greu cand trebuia sa ne despartim, asa ca, am ales, am plecat dupa el in America.

Familiile noastre au fost bune prietene. Cand ei veneau in Romania,  petreceam  vacantele de vara impreuna, era foarte frumos…, avem amintirile noastre de atunci!

Ana Magdin:  Au trecut anii, ai devenit om politic! Te rog, povesteste-ne, ce te-a determinat sa intri in politica si care este povestea ta?

Cristina Puraci: Inca din copilarie mi-a placut sa fiu lider. Am fost comandanta de detasament in fiecare an si comandanta de unitate in clasa a 7-a si a 8-a. Fiind crestina, niciodata numele meu nu a fost scris pe hartie, nu scria ca eram comandanta, dar eu aveam snurul galben si cel albastru cand ieseam in careu, in curtea scolii. Ca si copil, asta era, dar cand am ajuns aici, am dorit ca vocea mea sa fie auzita si sa fie importanta.

De cand am ajuns in California si imediat dupa casatorie, am inceput sa invat limba engleza. Imi amintesc si acum, cand am plecat din Romania, mama mea, Valeria Ujeniuc, mi-a spus sa fiu cap si nu coada. Mie mi-a placut scoala foarte mult si am vrut sa fiu invatatoare in Romania. La admiterea la liceu, la examenul oral, nu am fost admisa pentru ca eram crestina, dar motivul invocat de ei, a fost acela ca eu nu pot sa pronunt litera „r”. In fine…, asa au fost vremurile pentru mine in comunism!

Cand am venit in America, sotul meu studia ca sa devina invatator si dupa ce a venit pe lume Sebastian, baietelul nostru, am inceput si eu scoala. Fiind in America, fara ajutor de la parinti, am lucrat full time si am mers la scoala full time. Am primit Bachelor of Arts in Liberal Studies, apoi am luat Multiple Subject  Credential si am terminat cu Master in Educatie. Cat am mers la scoala am lucrat in mai multe locuri, la o fabrica de jucarii, intr-un magazin foarte mare…, in fine, munceam foarte mult. M-am implicat apoi in politica si in sindicat. Cand am inceput sa predau la scoala, m-am inscris in sindicat si am devenit foarte activa. Am predat in ultimii 15 ani la clasa intai si gradinita. In California, gradinita este in incinta scolii! Cei de la gradinita pana la clasa a-12-a, ne numim teachers (cu bachelors si foarte multi cu masters), profesorii sunt cei de la facultate si care au doctorate.

In Districtul unde predau eu, sunt 29 de scoli (18 elementare, 4 gimnaziale si 5 licee, 1 prescolara si una de adulti ), avem in jur de 1200 de persoane, angajati (invatatori, consilieri, asistente medicale, psihologi si speech patologist).

La nivelul sindicatului am vrut sa fiu o voce pentru cei care nu au curajul sa vorbesca pentru ei.

Am devenit Directoare, Negociatoare de salarii/contracte, vicepresedinta timp de 7 ani iar acum sunt presedinta. Am inceput cu pasi mici si am avansat tot mai mult. In 2016, mi-am pus numele pe baner prezidential si am castigat sa fiu Board of Trustee (peste inspectorul general, sunt 5 sau 7 oameni alesi care sa supravegheze tot ce se intampla deoarece bugetele de la districte sunt foarte mari, peste 200 de millioane de dolari, ca sa nu fie coruptie)! Pentru

Districtul in care locuiesc eu, care are 27 de scoli, am castigat.  Am fost sprijinita de un senator crestin, Mike Morrell, care m-a luat sub aripa lui si a devenit mentorul meu, pentru ca i-a placut povestea mea de succes. El a propus o rezolutie pentru mine in fata Senatului din California, care este pe youtube. Incetul cu incetul m-a introdus in mai multe comitete

Ana Magdin: Cu siguranta ai colaborari la nivel inalt in America, poti sa ne spui cateva nume importante?

Cristina Puraci: Ma intalnesc cu multi electori oficiali, in cercurile si in sedintele pe care le frecventez. De la City Councils, Mayors, County supervisors, Controllers, Assembly, Senators and Congress officials. Am intalnit foarte multi oficiali si am dat mana cu ei. La nivel de stat eu sunt delegata pentru Partidul Republican, asa ca am intalnit majoritatea oamenilor alesi din Partidul Republican. Cu oamenii alesi cu care lucrez, cei mai multi sunt somitatile locale, de la orasele pe care Districtul meu le acopera (Highland, Loma Linda, Redlands, Mentone) Assembly, Senate si Congress care acopera districtul meu.

 

 

Senator- Makie Morell

Assembly- James Ramos

Congress- Pete Aguilar

 

 

Ana Magdin: Vei candida la Senat…, asta dovedeste ce om puternic esti, cat esti de sigura pe experienta ta si ca iti place lupta in aceasta viata! Ce face un candidat la Senat in America, ce faci tu pentru a convinge electoratul ca trebuie sa te voteze? Care este mesajul tau pentru ei?

Cristina Puraci: Observ ca America in aceste vremuri se indreapta spre socialism, iar eu, am experienta cu socialismul, am experienta in educatie, in general, unele lucruri care sunt introduse in scoli nu sunt in acord cu ce credem noi, economia este foarte buna in California in acest moment, dar din cauza birocratiei, foarte multi oameni de afaceri pleaca din California, siguranta publica nu mai  este cum era candva din cauza ca unele idei progresiste dau mai multe drepturi criminalilor decat pentru restul populatiei, ideea mea este sa redam siguranta oamenilor, iar ultimul meu punct este homelessness- oamenii strazii- economia este foarte buna dar multi dintre veteranii intorsi din diferite razboaie se lupta cu mari probleme, locuiesc pe strazi si nimeni nu vine cu o solutie  sa rezolve problema aceasta! Ca sa conving ca sunt cel mai bun candidat, nu pot face altceva, in afara de comunicate de presa si sa vorbesc la diferite grupuri de persoane si social media!

Ana Magdin: Ce altceva mai faci in aceasta perioada, cum este viata ta in America?

Cristina Puraci: In aceasta perioada, eu sunt Presedinta la Sindicatul de Invatatori la Colton Unified School District, unde am predat timp de 15 ani, sunt Presedinta la Board of Trustee la Redlands Unified School District, Board of Trustee for Colton Redlands Yucaipa Regional Occupational Program, Redlands Cultural Council, sunt voluntara pentru Hands Of Mercy (construim case in Mexico), am fost in leadership team pentru Refresh and Renew (dusuri portabile pentru oamenii strazii), sunt activa in biserica.

In perioada aceasta, viata mea este foarte buna aici, sotul ma suporta si, impreuna, cand avem timp iesim la plimbare cu motocicletele, ne place sa mergem la ocean sau la munte, locuim aproape de amandoua, sau, pur si simplu, stam langa bazin si ne relaxam sau citim. Imi place sa impletesc si sa ma ocup de gradina cu legume si de florile pe care le am. Lucrul meu favorit in ultimele opt luni este sa ma joc cu nepotelul nostru, Sebi, fiul meu si sotia lui, Simina, mi-au facut bucuria de ma face bunica.

Ana Magdin: Ce proiecte ai anul acesta?

Cristina Puraci: Anul acesta o sa ma ocup mai mult de campanie, si o sa incerc sa petrec cat de mult timp cu familia.

 

Ana Magdin: Esti o femeie foarte frumoasa, cum te ingrijesti, faci sport, ai o anumita alimentatie sau te bucuri de o gena buna?

Cristina Puraci: Haha, de fapt, un lucru negativ, pentru mine este pozitiv, radiatiile de la Cernobil,  mi-au atacat glanda tiroida, care este foarte rapida. Multi ani m-a atacat negativ (ameteli, neputinta de a ma tine pe picioare) dar de cand am gasit cum sa tratez problema aceasta,  cu medicamente, pot sa o tin sub control. Imi place sa merg la sala sa fac exercitii, dar in ultimul timp, a fost aproape imposibil, dar imi place sa ies la plimbari cu sotul meu, ca sa ma mentin (dorinta mea este sa fac intre 6000-10000 de pasi pe zi).

Ana Magdin: Ce inseamna pentru sufletul tau, Romania, Bucovina…si ce inseamna America?

Cristina Puraci: Bucovina-Suceava-Itcani, pentru mine sunt locurile unde a inceput viata mea. Imi amintesc cu drag zilele la Scoala Numarul 9, si apoi,  Scoala Numarul 7, urmate de Liceul Economic. Am crescut intr-o familie iubitoare cu 9 copii, sunt al treilea copil. Familia Ujeniuc Valeria si Viorel si toti cei 9 copii am fost foarte respectati in comunitatea noastra. Toti am fost fruntasi la scoala si un exemplu bun in comunitate. Am multe amintiri placute de acasa, serile tarzii de vara cand toti copiii de la bloc ne jucam pana seara tarziu iar mamele noastre erau afara la povesti in fata blocului. In fata blocului erau 3 spatii verzii unde ne jucam ascunselea,  pe trotuarele unde ieseam la plimbare cand am devenit domnisoare si nu ne mai jucam prinsa sau ascunselea.

 

Imi amintesc cu drag de toti vecinii cu care am crescut si cu multi dintre ei tin legatura pe Facebook sau Instagram. Cu toate ca am crescut in comunism, Itcani/Suceava e un loc special pentru mine unde am incercat sa ma intorc cam la doi ani si sa-i vizitez pe cei 8 frati si surori. Parintii, amandoi au decedat foarte tineri, in 11/2014 taticu si 6/2015 mamica.

America e noua mea casa, aici m-am casatorit si am inceput o noua viata cu alesul inimii mele, Adrian Puraci, aici am primit cel mai mare cadou/miracol de la Dumnezeu – baiatul nostru- Sebastian, apoi, el s-a casatorit cu o fata din Romania, Simina Mihaltan si au un baietel, pe Kevin. Aici, unde locuim acum,  ne simtim foarte bine si suntem fericiti de tot ce am realizat.

Ana Magdin: Doresti sa te mai intorci in           Romania?

Cristina Puraci:  In vizita imi place sa vin tot timpul, daca drumul nu ar fi asa de lung si scump, am fi acolo mult mai des.

 

Ana Magdin: Un gand pentru romanii si americanii de pretutindeni!

Cristina Puraci: Plecarea din tara natala e grea, nici dupa 27 de ani, alta tara nu iti apartine total.

Romanii sunt o natiune de oameni foarte muncitori si razbatatori, acolo unde sunteti, faceti roade bune, si fiti capul, nu coada!

Ana Moroșanu Magdin

sursa: romaniavippress.com.