Foto/Biserica Sfântu Ilie din comuna Șcheia consolidată, restaurată, conservată pe bani europeni. Flutur dar și autoritățile locale în frunte cu primarul prezenți, au dat startul începerii lucrărilor

Biserica Sfântu Ilie din satul Sfântu Ilie, comuna Șcheia  va fi consolidată, restaurată,conservată pe bani europeni. Startul de începere a lucrărilor a fost dat astăzi cu o slujbă religioasă specială susținută de cei doi preoți. Au fost prezenți președintele Consiliului Județean Gheorghe Flutur, primarul comunei Vasile Andriciuc, viceprimarul și consilieri locali. Nu au lipsit elevi și cadre didactice dar și consilieri eparhiali ai Parorhiei Sf Ilie.  Investiția  de 4,5 milioane Euro are în vedere restaurarea, consolidarea, protecția și conservarea Ansamblului Bisericii Sf. Ilie.Lucrările vor fi executate de SC General Construct SRL Suceava condusă de managerul Viorel Nuțu, prezent la eveniment.

Potrivit primarului comunei Vasile Andriciuc, a ținut din start să mulțumească ,,bunului Dumnezeu că  UAT Șcheia în parteneriat cu   Parorhia Sfântu Ilie  au pus temelia  proiectului  de consolidare ,restaurare și conservarea  ansamblului  bisericii Sf. Ilie (biserică,clopotniță,zid de incintă) din satul Sfântu Ilie,,.

Proiectul are sursa de finanțare POR 2014-2020-Axa Prioritară nr 5-Îmbunătățirea mediului urban și conservarea protecția durabilă a patrimoniului  cultural,  în valoare de  4,5 milioane de euro.

Biserica Sfântul Ilie – arhitectura celor trei “biserici surori”-Milișăuți, Pătrăuți și Voroneț
În urmă  cu peste 500 de ani se înălța,  în codrul care se întindea la poalele Dealului Crucii  din apropierea târgului Sucevei, , a fost ridicată o ctitorie voievodală , ridicată la îndemnul călugărilor de aici.
Biserica Sfântul  Ilie-Șcheia,cu rang de mănăstire a avut parte de o istorie zbuciumată ca și alte așezăminte monahale.Dacă însă dușmanii poporului nu au reușit să o distrugă, atunci cu siguranță nici cei care conduc astăzi ,țara nu vor reuși. În ciuda lipsei fondurilor pentru curățarea picturii și a refacerii picturii exterioare dar și a consolidării, lăcașul de cult  așteaptă încă urmașii lui Ștefan cel Mare care îi vor da atenția cuvenită. În perioada când ministrul Culturii era Răzvan Teodorescu o echipă de pictori începuse să curețe pictura interioară,urmele acesteia fiind vizibile și astăzi.După ce ministrul a fost schimbat din funcție, banii nu au mai ajuns la Biserica Sfântul Ilie așa că schelele din interiorul lăcașului de cult au fost date jos iar lucrarea nu a mai fost continuată.
De la acea vreme, biserica ca și alte sute de lăcașuri de cult din țară au fost lăsate de izbeliște. Bucăți din geamurile sparte din turla bisericii pot fi oricând un pericol pentru cei care sunt în biserică. Zidirea unei biserici, în acest loc, nu a fost întâmplătoare, iar faptul că aici exista, în acea vreme, viaţă monahală bine organizată ne-o dovedeşte o însemnare de pe un manuscris aflat în biblioteca Universităţii din Basel-Elveţia, în care se vorbeşte despre îngroparea călugărului Macarie „la Suceava, în Mănăstirea Sfântului Prooroc Iie Tezviteanul“.Aşadar, la îndemnul călugărilor de aici, a fost ridicată biserica de către Ştefan cel Mare, după cum mărturiseşte pisania pusă de ctitor deasupra uşii de intrare: „Io, Ştefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, domn al Ţării moldoveneşti, am zidit acest lăcaş în numele Sfântului Prooroc Ilie. Şi s-a început în anul 6996 (1488), luna mai 1 şi s-a săvârşit în acelaşi an, octombrie 15“ .Înălţarea acestui sfânt lăcaş a durat, aşadar, cinci luni şi 14 zile. 
Aici a existat un centru monahal, ca de altfel și la Mănăstirea Putnasau laMănăstirea Voroneț , care au fost ctitorite în vechi vetre de sihăstrie.Vechimea sa ne-o atestă pisania pusă de ctitor deasupra ușii de intrare: “Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, Domn Țării Moldovenești am ridicat acest hram – casa – în numeleSfântului Prooroc Ilie; și  s-a început în anul 6996 (1488), luna mai 1; și s-a sfârșit în acelaș an, octombrie 15″. Pictura bisericii a fost realizată în epocaSfântului Ștefan cel Mare, apoi refăcută în secolul al XVII-lea, când Mitropolitul Varlaam repara întreaga biserică; nu i s-a alterat forma inițială, având aceleași trăsături cuBiserica din Pătrăuți. Tabloul votiv impresioneaza în mod deosebit. Acesta îl  reprezintăSfântul Ștefancel Mare, împreună cu
familia sa.
Turcii au distrus  fețele ctitorilor și sinbolul creștinătății din frescele interioare
Istoria acestui sfânt lăcaş este deosebit de bogată în evenimente. Deseori a fost ţinta jefuitorilor, începând cu armata poloneză, condusă de Ioan Albert, în 1497, şi continuând cu evenimentele din 1653, când ginerele lui Vasile Lupu, Timuş Hmelniţki, venit să-şi elibereze soacra care se afla în cetatea Sucevei asediată de către trupe străine, conduse de domnitorul Gheorghe Ştefan, s-a dedat la jefuirea aşezămintelor mănăstireşti din jurul Sucevei, comportându-se „nu ca creştinii, ci mai mult decât păgânii“, după cum consemna, în vremea sa, cronicarul Miron Costin. Imaginea sfântului a fost distrusă parțial, în timpul luptelor cu polonii lui Ian Sobiesky. Expedițiile turcilor împotriva luiPItru Rareș din anul 1538, care au provocat mănăstirii noi și  ireparabile stricăciuni – pagânii distrugând o parte din frescele interioare, decupând ovalul feței ctitorilor și simbolul creștinătății – cât și  războaiele turco-polone, de la sfârșitul secolului al XVII-lea care au dus și ele la pustiirea mănăstirii și la împrăștierea călugarilor.
Biserica a deservit mănăstirea până în anul 1783, când aceasta a fost desființată din ordinul autorităților habsburgice. Asa cum s-a întâmplat și cu alte așezăminte mănăstirești, lăcașul monahal de la Sfântul Ilie, a trebuit să facă față la numeroase năvăliri dușmane care au dus la risipirea călugărilor, a odoarelor cu care a fost înzestrat de ctitori și chiar la deteriorarea monumentului. Cronicarul Grigore Ureche, referindu-se la năvălirea armatei poloneze în Suceava, la anul 1497, spune: “Leșii umblau prin păduri de aflau prazi și jafuri, nesocotind de buna seama nici Mănăstirea Sfantul Ilie”. La începutul secolului al XIX-lea sunt necesare noi reparații la biserică. În anul 1823 nu exista gard împrejmuitor al bisericii, drumul trecând pe sub peretele ei.  Potrivit unui document al bisericii, datând din 1826, tencuielile zugrăvite, mai ales pe partea de miazanoapte, iar clopotnița din lemn de brad era într-o stare avansată de deteriorare și  se cerea să fie făcută alta. În anul 1833 se începe înălțarea zidului împrejmuitor din piatră, iar în anul 1844 se reface și turnul clopotniță din lespezi de piatră. În  anul 1868 s-au făcut reparații la monument când s-a șindrilit foarte bine, iar noi reparații la biserică și clopotniță s-au făcut în anul 1886, probabil ultimele, dându-i aspectul de astăzi, cu acoperisul din țigla solzi, iar pereții exteriori parțial tencuiți.
Biserica Sfântul Ilie, împreună cu cele trei lăcașuri surori – Biserica Pătrăuți (1487), Biserica Milișăiți  (1487, distrusă în 1917) și Mănăstirea Voroneț (1488) – semnalează toate trasăturile caracteristice din epocaSfântului Ștefan cel Mare. 
Pe peretele de vest, ctitorul – Sfântul Ștefan cel Mare – condus de Sfântul Prooroc Ilie, prezintă Mântuitorului biserica, iar pe zidul de sud, Bogdan și Stefan cel Tânăr, maturi, sunt urmați de doamna Maria Voichița. Biserica a fost pictată în întregime în exterior, dar acum se mai păstrează fragmente de pictură pe latura sudică în dreptul pronaosului. Cu timpul a distrusă pictura care reprezentată Scara Sfântului Ioan Sinaitul, încadrată în benzi verticale cu motive decorative vegetale. Într-un sobor de sfinți, apare portretul Mitropolitului Varlaam, care binecuvintează Moldova. Doar câteva urme de picturi mai pot fi văzute astăzi.