Lucrările de restaurare a Bisericii din lemn din Adâncata au fost finalizate.Lăcașul a fost propus de comuniști pentru demolare

Lucrările de restaurare a Bisericii din lemn din Adâncata au fost finalizate. Astăzi, a avut loc recepția investiției care a fost finanțată din bani europeni. Valoarea estimata totala: 2.785.530,20 lei fara TVA .Proiectul  ,,Restaurare și conservare a patrimoniului cultural și a infrastructurii conexe, monument istoric este  cofinantat prin Programul Operational Regional 2014-2020, Axa Prioritara 5/, Prioritatea de investitie 5.1. “Conservarea, protejarea, promovarea si dezvoltarea patrimoniului natural si cultural”. Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Adâncata  a renăscut, în primul rând, pentru că până şi o mână de oameni au nevoie de o poartă deschisă spre Cer .  Ca să ajungi la poarta sfântului lăcaş intri pe un drum lăturalnic din drumul principal  semnalizat cu indicatorul <Spre Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” >. Nu e nimic luxos, dar totul e în spiritul locului. Pentru că suntem oameni simpli, trăim simplu, ne închinăm simplu şi autentic, asta îţi spune biserica prima dată când îi treci pragul. Lăcașul de cult a scăpat de demolare în comunism deși era pe această listă. Închis foarte mulți ani, edificiul nu a fost niciodată neînsemnat. Mitropolitul al Moldovei și Sucevei Iustin care avea să fie  Patriarh al României era și un mare iubitor al restaurării lăcașurilor de cult indiferent din ce erau construite. Înalta față bisericească  a donat  o sumă mare de bani iar biserica din lemn a fost restaurată.  În anul 1996, IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților trimite la această biserica ca preot paroh  pe Pascal Mitu iar edificiul capătă  o mare însemnătate.
Comorile din interior
Valoarea lăcaşului este sporită de bogăţia interiorului. „Se pare că pentru pictură s-au folosit vopsele din plante – nişte culori de apă, cum se spune, care, la prima atingere, se şterg. De aceea, nici nu îndrăznim să ştergem praful; le-am compromite cu totul. Stând mult timp închisă biserica, pictura s-a exfoliat. N-a circulat aerul cum trebuie, ne-au explicat specialiştii“, spune părintele paroh.Iconostasul, datând de la 1856, este extrem de valoros sub aspect pictural. Icoanele împărăteşti, deja restaurate, fascinează. De asemenea, în mica biserică de lemn se păstrează icoane pe lemn sau pe pânză de o valoare remarcabilă. Privindu-le, ai senzaţia că te transpui în veacul XVIII, că vezi cu ochii minţii smeriţii rugători ce se adunau în scunda bisericuţă ca să-i aducă mulţumire lui Dumnezeu. Un alt element ce completează valoarea monumentului este forma poligonală a altarului, unică pentru bisericile din Moldova. Biserica de lemn de la Adâncata este construită în stil vechi, maramureşean. Din bârne de stejar, îmbinate la colţuri „în cleşte“. Acoperişul este din draniţă bătută „în solzi“ şi se sprijină pe console.  În jurul bisericii a existat un gard de şindrilă, dar în cel de-al Doilea Război Mondial ruşii l-au distrus şi au folosit lemnul. La restaurare, în 1972, a fost construit un gard scund, din piatră de râu, asemeni celor întâlnite în jurul mănăstirilor bucovinene. Statul comunist nu dădea voie să se refacă bisericile dar mai ales se mergea pe reducerea bisericilor și a monumentelor Bisericuţa a fost înconjurată, se pare, şi de un foarte vechi cimitir. Dovadă stau câteva pietre de mormânt pe care abia se mai pot descifra inscripţiile în chirilică.  A avut o  restaurare prin anii 70-72 făcută de Mitropolitul Moldovei și Sucevei Iustin,viitorul Patriarh al României. Biserica a fost propusă de regimul comunist pentru demolare. Mitropolitul a fost însă un mare restaurator și a dat o atenție  importantă tuturor bisericilor indiferent dacă erau din lemn sau din alt material de construcție. Și asta  s-a s-a concretizat atunci. ,,Părintele Dimitrie Popovici pe atunci slujitor al bisericii a   reușit să o restaureze…era într-o stare deplorabilă, nu avea temelie, stătea pe două pietre laterale ,șarpanta era lăsată . Se făceau slujbele afară…De când a fost făcută biserica nouă aici se venea de două ori pe an ca într-un pelerinaj. Nu era  nici putere financiară. Statul comunist nu dădea voie să se refacă bisericile dar mai ales se mergea pe reducerea bisericilor și a monumentelor …Mitropolitul Iustin a reușit să o salveze.A fost donată o sumă consistentă la vremea ceeai dar s-au mai strâns bani din sat .Cu forța de muncă din sat s-a restaurat mult. .Până în 1996 a fost mai mult închisă. Apoi am fost trimis de IPS Pimen  să slujesc .Am început cu mare bucurie dar aveam un oare scepticism. Biserica mică,enoriași puțini dar acum înțeleg. Este  mare lucru să faci ascultare de ierarh.Chiar dacă te trimite unde la început nu pare a fi o soluție ,la câțiva ani realizez că trebuie să-i  mulțumesc ,, ne-a destăinuit preotul. Biserică mică, dar puternică „Satul Adâncata a fost apoi sat mănăstiresc, aparţinând de Mănăstirea Teodoreni. Veneau călugării aici şi slujeau, iar mărturie stă scaunul arhieresc ce se păstrează şi azi în bisericuţă“, explică părintele Pascal Mitu, în timp ce intrăm în curtea largă a bisericuţei, înconjurată, protector, de un zid de piatră de râu . Prima biserică din satul Adâncata era situată în vatra satului și se presupune că ar fi fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Această afirmație este susținută și de descifrarea anului 1700 pe o cruce de piatră aflată în cimitirul bisericii și care a fost descoperită de către preotul Dimitrie Popovici, parohul bisericii noi din Adâncata în perioada 1935-1974. Pe această piatră se află următoarea inscripție: „Supt această piatră odihnește trupul roabei lui Dumnezeu Gafița fiica preotului Dimitrie ot satul Adîncata văleat 1700”.[ Cronica parohiei consideră anul 1794 ca an al ctitoririi, acesta fiind înscris în pomelnicul-triptic, împreună cu numele celor doi frați preoți (Ion și Gavril Horătău), desemnați drept ctitori.Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1796 de către arhiereul Anania Atonitul. O nouă serie de lucrări de reparații au avut loc în perioada 1854-1860, cu această ocazie fiind reînnoit acoperișul din draniță și înlocuită catapeteasma . Între anii 1972-1973, biserica-monument istoric a fost restaurată la inițiativa mitropolitului Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei.