5 infracțiuni sexuale sesizate la poliție, 4 sfârșesc fără dispoziții de trimitere în judecată a unui agresor

După cazul fetei de 17 ani incendiate în județul Mehedinți, ne-am întrebat cum funcționează în general – și cu ce rezultate – mecanismele instituționale ale statului de cercetare și soluționare a infracțiunilor la viața sexuală. Date valabile pentru ultimii cinci ani și jumătate, obținute și prelucrate în cadrul unui efort jurnalistic colaborativ național, dau în premieră imaginea de ansamblu a unui sistem care nu reușește – în 80% din cazurile care i se semnalează – să facă dreptate victimelor.

Seara zilei de 12 iunie 2020 ar fi trecut ca oricare alta pentru locuitorii comunei Dârvari din sudul județului Mehedinți. Dar Ion Turnagiu, un bărbat de 45 de ani condamnat la mijlocul anilor ‘90 pentru cinci crime și eliberat condiționat după un sfert de veac de pușcărie, avea alte planuri. Se hotărâse să comită încă o crimă, una care urma să țină capul de afiș al presei naționale la miez de vară.

Incendiind o fată de 17 ani care depusese împotriva sa o plângere penală în care semnala că fusese violată, Turnagiu intra definitiv în galeria criminalilor infami din România și punea Dârvariul pe harta nedorită a așezărilor popularizate mediatic pe fondul unei întâmplări macabre.

Comuna mehedințeană a fost, la mijloc de iunie, localitatea în care se petrecuse grozăvia, un loc al ororilor, un Caracal al anului 2020 care a sfârșit precum Caracalul adevărat din 2019: cu o victimă mutilată, lăsată în voia prădătorului ei, părăsită chiar de autoritățile unui stat căruia încercase să-i semnaleze că se află în pericol.

Pe fondul tăvălugului mediatic iscat după incendierea tinerei, procurorul general al României Gabriela Scutea anunța pe 15 iunie că dispune efectuarea unui control cu privire la instrumentarea dosarului în care fuseseră formulate acuzații de viol.

Mai exact, controlul urma să clarifice dacă parchetul competent (Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare), căruia îi fusese semnalată infracțiunea sexuală, luase măsurile legale necesare față de persoana vizată de acuzații.

În realitate, lucru știut deja de toată România, Turnagiu îi dăduse foc nestingherit victimei sale de 17 ani, fără ca vreuna dintre instituțiile judiciare ale statului să anticipeze posibila desfășurare a evenimentelor. Pe fondul inacțiunii statului, Turnagiu își transformase planul criminal în realitate.

De ce nu au intervenit, totuși, poliția și parchetul competent în zilele premergătoare crimei, eventual prin dispunerea unei măsuri preventive împotriva agresorului?

Răspunsul avea să ia forma unui raport sosit la o lună după controlul anunțat de Parchetul General. Raportul a rămas până astăzi la sertar, departe de public, deși conținutul său e de cert interes public. Concluzii sale au fost exprimate în patru paragrafe de comunicat oficial. Și atât.

Procurorul general Gabriela Scutea | Foto: Octav Ganea
/ Inquam Photos

Parchetul General anunța sec în ziua de 14 iulie 2020 că, în cadrul controlului dispus, “nu au fost stabilite elemente de natură a reține gestionarea necorespunzătoare a cauzei de către organele de poliție și de către procurorul care a supravegheat cercetările, actele de urmărire penală necesare stabilirii unui plan de anchetă fiind efectuate de îndată”.

Concluziile raportului mai indicau că “neluarea unei măsuri preventive față de persoana vizată de plângerea penală a fost determinată de imposibilitatea obiectivă de a administra probatoriul necesar până la data săvârșirii prin incendiere a tentativei de omor asupra minorei“. Expertiza medico-legală nu era finalizată la momentul crimei, iar dispunerea unei măsuri preventive nu s-ar fi putut baza doar pe existența unei plângeri penale, justifica raportul.

La fel de adevărată, însă, e și supoziția că, dacă expertiza medico-legală n-ar fi constatat urme de constrângere fizică, procurorul n-ar fi luat oricum vreo măsură preventivă. Cadrul legal care vizează infracțiunile sexuale în România e aplicat de așa natură încât, în practică, victimele (cele mai multe femei) ajung să facă sesizări inutile, care sfârșesc adesea clasate în lipsa unor urme vizibile ale violenței fizice.

citeste restul articolului: beta.dela0.ro

Distribuire articol