Foto/Frumuseţea eternă a Voroneţului: mesajul central al Judecăţii de Apoi. Expoziție dedicată Mănăstiri Voroneț în Capitală

,,Am primit cu deosebită bucurie invitația de a participa la vernisajul expoziţiei organizate de Biblioteca Academiei Române şi Mănăstirea Voroneţ, dedicată împlinirii anul acesta, 2021, a 533 de ani de la înfiinţare (1488) şi 30 de ani de la redeschiderea Mănăstirii Voroneţ (1991).Mănăstirea Voroneț este un dar binecuvântat al lui Dumnezeu nu doar pentru ţinutul Bucovinei, cu mănăstiri şi biserici străvechi, cu sfinţi voievozi, ierarhi şi cuvioşi, care au păstrat unitatea poporului şi a credinţei sale apostolice, ci este și un dar binecuvântat al lui Dumnezeu pentru întregul neam românesc.

Ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), biserica Mănăstirii Voroneț, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicată în anul 1488, în trei luni şi trei săptămâni, apoi pictată în interior, în anul 1496. În anul 1547, Mitropolitul Grigore Roşca, ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul, i-a adăugat un pridvor închis, care a fost apoi pictat în exterior. Înscrisă în anul 1993, împreună cu alte șapte biserici pictate din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, biserica Mănăstirii Voroneţ se bucură de o mare faimă printre iubitorii artei medievale bisericeşti datorită, în primul rând, picturii sale exterioare. Această pictură prezintă caracteristici care o individualizează, şi anume: albastrul de Voroneţ, culoare care domină decorul său pictural şi despre a cărei realizare şi rezistență în timp se cunosc foarte puţine date. Totodată, se remarcă scena Judecăţii de Apoi, compoziţia cea mai amplă şi mai luminoasă, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici moldave, pictură care se desfăşoară pe întreg peretele vestic exterior, neîntreruptă de nici o deschidere a vreunei uși sau ferestre. Fațada de vest, care cuprinde scena Jude­cății de Apoi, este alcătuită din mai multe registre. În partea superioară a frescei se află zugrăvit Dumnezeu Tatăl. Registrul al doilea cuprinde scena Deisis, a Jude­cății de Apoi. Pe tron se află Dreptul Judecător, în dreapta Maica Domnului, iar în stânga se află Sfântul Ioan Botezătorul, care se roagă pentru cei care s-au pocăit, dar nu au mai avut timp ca să arate faptele pocăinței. Deci, pentru aceştia este o mijlocire în ziua Judecăţii, deoarece ei au dorit mântuirea. Această scenă, numită Deisis, a Judecăţii de Apoi sau a Judecăţii universale, este încadrată de Sfinţii Îngeri stând în picioare şi de Sfinţii Apostoli aşezaţi pe scaune. Din Tronul Dreptului Judecător pornește un râu de foc, în care se chinuiesc necredincioşii. Cel de-al treilea registru ilustrează Etimasia (pregătirea Tronului de Judecată – cf. Apocalipsa cap. 4; Psalmi 9, 7-8). Aici sunt prezenţi: Sfântul Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului omenesc (Adam şi Eva), având alături, spre nord, ceata drept-credincioşilor, călăuziţi spre Rai de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud, ceata ereticilor şi necredincioşilor, care sunt mustraţi de Sfântul Proroc Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare: Mâna lui Dumnezeu purtând cumpăna care cântăreşte, în prezenţa îngerilor, faptele bune şi faptele rele ale oamenilor; lupta dintre îngeri şi demoni pentru sufletele oamenilor. De asemenea, în zona de nord a ultimului registru este reprezentat Raiul sau comuniunea drepților și a sfinților, conduși de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar în zona de sud, iadul sau însingurarea celor necredin­cioși, nemilostivi și răi.

Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneț constituie, de fapt, apogeul sau performanța majoră pe care a putut-o atinge arta picturală bisericească în Moldova secolului al XVI-lea.

Deşi elemente de pictură exterioară, fragmentară, se regăsesc şi la alte biserici din spaţiul ortodox sau chiar în Occidentul creştin, ampla pictură exterioară moldavă nu este un fenomen de împrumut, ci s-a constituit şi dezvoltat în acest spaţiu imprimat de credinţa şi spiritualitatea monahilor şi a credincioşilor mireni ortodocşi.

Pictura exterioară a Mănăstirii Voroneţ are, evident, şi un rol artistic decorativ, însă nu poate fi redusă la un act artistic, estetic, ci ea este în primul rând un mijloc de mărturisire a credinţei în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Capul Bisericii și Mântuitorul lumii. Chipurile sfinţilor pictaţi pe zidurile bisericii ne cheamă la rugăciune şi ne călăuzesc spre Împărăţia cerurilor, ei sunt pentru noi învățători și rugători.

Iconografia Bisericii Ortodoxe nu este o artă obişnuită, ci una sacră, adică teologică şi liturgică, care semnifică întâlnirea în rugăciune a omului cu Dumnezeu Cel sfânt şi cu sfinţii Lui. De aceea, şi pictura exterioară a unei biserici trebuie să fie în consens cu tradiţia autentică de artă bisericească ortodoxă, iar din punct de vedere liturgic şi teologic trebuie să exprime cu fidelitate credinţa ortodoxă privind scopul existenței omului și universului creat, și anume sfinţirea omului și a universului prin participarea lor la slava sau lumina necreată şi neapusă a Împărăţiei cerurilor, o privire profetică spre „cerul nou şi pământul nou”, descris în cartea Apocalipsa 21, 1.

Adevărată capodoperă a artei medievale moldovenești, marea frescă a Judecăţii de Apoi de la Voroneț este o sinteză a Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul sau Evanghelistul. Râul de foc izvorând de sub tronul Dreptului Judecător este identificat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (mai ales de Sfântul Isaac Sirul, sec. VII) cu iubirea lui Dumnezeu care aduce lumină, pace şi bucurie sfinților, dar care produce întristare sau mustrare a conștiinței oamenilor care în timpul vieţii lor pământeşti nu L-au iubit pe Dumnezeu şi nici pe semenii lor aflați în nevoi. Sfântul Isaac Sirul a fost unul dintre cei mai populari sfinţi din spiritualitatea isihastă. El a fost de-a lungul veacurilor un călăuzitor al monahilor, dar şi al mirenilor. În scrierile sale duhovniceşti, el pune accentul pe iubirea lui Dumnezeu şi nu acceptă o altă interpretare a lucrării lui Dumnezeu în lume, decât în perspectiva iubirii lui Dumnezeu. De aceea, Sfântul Isaac Sirul spune că este nedrept să gândim că Dumnezeu îi iubeşte pe drepţii din Rai şi-i urăşte pe păcătoşii din iad, pentru că El este prin însăşi natura Sa iubire. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, dar iubirea Lui devine bucurie în cei care au răspuns iubirii Lui şi au împlinit voia Lui, şi devine mustrare de conştiinţă în cei care au refuzat iubirea Lui. Prin urmare, Judecata universală se petrece în conștiința oamenilor, aceasta fiind luminată, în Ziua de Apoi, de harul, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu. De aceea, Dreptul Judecător din marea frescă de la Voroneţ nu este mânios, nu este încruntat, nu este tulburat, ci are chipul senin, o seninătate desăvârşită. În acest sens, chipul Dreptului Judecător de la Voroneţ contrastează cu faţa severă a Dreptului Judecător de la Capela Sixtină a Vaticanului.

În esență, Judecata de Apoi este o evaluare dreaptă a libertății omului de a iubi sau de a nu iubi pe Dumnezeu şi pe semeni. Judecata de Apoi nu este ceva impus din exterior, ci conştiinţele oamenilor sunt luminate de prezenţa harului Dreptului Judecător, iar oamenii văd ei înșiși ce au greșit în viaţă. Desigur, nu sunt judecaţi în Ziua de Apoi cei care s-au pocăit pentru păcatele lor în timpul vieţii pământeşti. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu vom fi judecaţi pentru că am păcătuit, ci pentru că nu ne-am pocăit pentru păcate. Iar cei care s-au pocăit după ce au greșit au fost reintegraţi în circuitul iubirii smerite şi milostive a Dreptului Judecător,,  a spus Patriarhul BOR, † Daniel.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii O

rtodoxe Române, a participat marți, 6 aprilie 2021, la vernisajul expoziției „Mănăstirea Voroneț, 533 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere”, organizată în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române. La eveniment au fost prezenți academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, membri ai înaltului for de știință și cultură, autorități de stat, viețuitoare de la așezământul monahal sucevean, precum și iubitori de artă din Capitală.

Stavrofora Irina Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, a adresat mulțumiri pentru tot ajutorul primit la conservarea și restaurarea monumentului de artă medievală. „Mulțumim Bunului Dumnezeu, Statului Român, precum și credincioșilor și vizitatorilor care, trecând pe la Voroneț, au contribuit din puținul lor la lucrările de restaurare. Aceste firicele de nisip, adunându-se, au fost în stare să refacă ceea ce vedem acum la Voroneț. Mulțumim și Întâistătătorilor Bisericii noastre, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, și vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, care s-au gândit în acele vremuri vitrege să se ridice mireasa lui Hristos, care este Biserica, în felul acesta ridicându-se atâtea biserici și mănăstiri. Ca o cunună a tuturor acestora este Catedrala Națională. Este de datoria noastră să ajutăm. Este demnitatea noastră de români, datoria noastră să fim alături de cei care își pun sufletul pentru ca țara aceasta, poporul ei și credința străbună să triumfe. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru cei 30 de ani pe care mi i-a dat după ce am luat această ascultare. (…) De asemenea, îi mulțumim profesorului ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei Române, care, trecând ca oricare turist pe la Voroneț, primind explicațiile ghidului, a întrebat la final ce nevoi are așezământul. Întorcându-se la București, pe vremea când era ministru, a oferit o sumă de bani cu care s-a început restaurarea picturii Mănăstirii Vo­roneț în interior”, a spus stavrofora Irina Pântescu.

tavrofora Irina Pântescu, proinstareța Mănăstirii Voroneț, a adresat mulțumiri pentru tot ajutorul primit la conservarea și restaurarea monumentului de artă medievală. „Mulțumim Bunului Dumnezeu, Statului Român, precum și credincioșilor și vizitatorilor care, trecând pe la Voroneț, au contribuit din puținul lor la lucrările de restaurare. Aceste firicele de nisip, adunându-se, au fost în stare să refacă ceea ce vedem acum la Voroneț. Mulțumim și Întâistătătorilor Bisericii noastre, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, și vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, care s-au gândit în acele vremuri vitrege să se ridice mireasa lui Hristos, care este Biserica, în felul acesta ridicându-se atâtea biserici și mănăstiri. Ca o cunună a tuturor acestora este Catedrala Națională. Este de datoria noastră să ajutăm. Este demnitatea noastră de români, datoria noastră să fim alături de cei care își pun sufletul pentru ca țara aceasta, poporul ei și credința străbună să triumfe. Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru cei 30 de ani pe care mi i-a dat după ce am luat această ascultare. (…) De asemenea, îi mulțumim profesorului ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director general al Bibliotecii Academiei Române, care, trecând ca oricare turist pe la Voroneț, primind explicațiile ghidului, a întrebat la final ce nevoi are așezământul. Întorcându-se la București, pe vremea când era ministru, a oferit o sumă de bani cu care s-a început restaurarea picturii Mănăstirii Vo­roneț în interior”, a spus stavrofora Irina Pântescu.

sursa:ziarul lumina

 

Distribuire articol